luni, 18 februarie 2013

pentru Libertate..


    Nu ştiu cum aş fi fost, ce aş fi gandit şi ce aş fi zis despre cei ce au luptat în teatrele de operaţii Irak si Afganistan, poate îi respectam, poate îi făceam mercenari, poate nu mă interesa, nu ştiu...
   Cert este că după ce am petrecut 6 luni din viaţă în deşertul din  sudul Afganistanului am înţeles cu adevărat cum stau lucrurile, ce înseamnă de fapt a fi acolo, pe un teren străin, departe de casă, de familie, de absolut tot ce îmi era cunoscut la un moment dat, am înţeles că acolo îţi rişti viaţa pentru libertate, pentru libertatea de a fi tu însuţi, de a învăţa, de a călătorii, de a iubii pe cine vrei, libertatea de a spune ce gândeşti ş.a.m.d.
   Scriu aceste rânduri din indignare faţă de cuvintele uşoare pe care le aruncă "spectatorii" din afară, care nu au habar ce înseamnă să fi acolo, cei care acuză militarii că sunt mercenari, că fac crime oribile pentru bani, că nu gândesc şi că nu le pasă. Eu declar că le pasă şi că nu e uşor pentru nimeni acolo, fiindcă nimic nu te poate pregăti pentru ceea ce este acolo, oricât de tare te-ai crede.
Militarii sunt în definitiv, înainte de toate, oameni şi am fost părtaş la multe acte benevole de ajutorare a celor nepăstuiţi, pe care unii ne acuză că îi ucidem fără milă.
 Nu îmi pot scoate din cap o povestioară a unui coleg, care pus în postura nefericită de pleca în Afghanistan trebuia să-şi pregătească familia sufleteşte pentru această veste, iar fetiţa lui de 6 ani, din prea multă dragoste faţă de tatăl ei, s-a pus în faţa uşii de la ieşire dornică să îl oprească şi a zis că îi dă toţi banii ei din puşculiţă numai să nu plece el acolo, departe.
Aşa că gândiţi-vă mai bine înainte de a face comentarii inutile şi răutacioase.

sâmbătă, 16 februarie 2013

Ciorba umană...

             ''Omul este suma acţtiunilor sale, a ceea ce a făcut, a ceea ce putea face. Nimic altceva.'' Gandhi

     Mediul în care creştem, adică familia şi şcoala, devine în mare măsură responsabil pentru ceea ce devenim ca adulţi, suntem în unele cazuri victime colaterale ale nepăsării, sărăciei, inculturii etc. Primul pas spre stoparea influenţei negative este să depistăm această problemă, să devenim conştienţi de ceea ce este în jurul nostru, iar apoi să încercăm să ne depăşim condiţia, chiar dacă suntem prinşi într-o luptă crâncenă cu prejudecăţiile unei societăţi limitate, care demostrează că poate percepe doar ambalajul individului, cauză a mass-mediei, a promovarii unor modele greşite, superficiale, bazate doar pe vestimentaţie, marca maşinii şi cât de nou şi performant este telefonul personal ş.a.m.d. Cei care promovează astfel de lucruri cunosc individul căruia îi adresează ''produsele'' , nesiguranţa de sine a acestuia, lucru ce îl face uşor influenţabil, numai bun de modelat spre interesul altora.

Mi-am propus să nu mai judec pe nimeni, să nu mai dau verdicte subiective, cel puţin până nu reuşesc să-l cunosc pe cel avizat criticilor, e un fel de joc , eu cu mine făcând mai întâi o autocritica, care ar avea scopul să găsească şi să îndrepte ceea ce îmi poate influenţa negativ gândirea vis-a-vis de ceilalţi. În definitiv cred sincer că ne putem schimba în mai bine, asta dacă îţi doreşti cu adevărat, dacă ai rabdare şi multa voinţă, dar din păcate nu putem toţi să ne metamorfozăm, să dobândim o judecată sănătoasă care să aducă după sine un discenământ corect, aşa că nu ne rămane decât să îi evitam pe cei ''orbi'' şi să ne croim propriul drum prin ciorba umană ce ne înconjoară, fiindcă ''omul este singurul animal care se poate rata''. ( Nae Ionescu)